Întotdeauna mi s-a părut fascinantă vastitatea universului. Bine, nu atât de fascinantă încât să studiez fizica teoretică sau astronomia. Îmi plac și mai mult lucrurile, să zicem, mai palpabile. Știm atât de puține despre lumea care ne înconjoară, despre fragilitatea ei și îi distrugem zi de zi echilibrul atât de fin. Plantele, găurile negre, stelele reprezintă și mai multe necunoscute pentru omenire, deși în ultimii ani s-au alocat tot mai multe resurse pentru a putea zgârma puțin din tainele universului.
Prin cartea sa, “A brief history of time”, Stephen Hawking încearcă să explice prin cuvinte și exemple simple, fără utilizarea unor ecuații matematice, pentru a fi înțeleasă de cât mai mulți oameni, istoria descoperirilor din domeniul fizicii. Pleacă de la ideile vechilor greci, continuă cu Galileo Galilei, Newton și ajunge la propriile terorii moderne despre spațiu-timp. Vorbește despre fizica cuantică, gravitație și celebra ecuație a lui Einstein, precum și despre încercările de a găsi o teorie care să le unească, să le explice, pe toate cele trei.
Să vă fac un rezumat al cărții nu doar că v-ar plictisi, dar ar și trunchia explicații esențiale. Cartea nu este greu de citit din punctul meu de vedere și o consider destul de utilă pentru cei interesați să înțeleagă puțin cum funcționează lucrurile atât la nivel foarte mic, cât și la nivel foarte mare, dar și la nivelul de de-ce-mi-cade-mărul-în-cap-din-pom.
“The laws of science, as we know them at present, contain many fundamental numbers, like the size of the electric charge of the electron and the ratio of the masses of the proton and electron. We cannot, at the moment at least, predict the values of these numbers from theory – we have to find them only by observation. It may be that one day we shall discover a complete unified theory that predicts them all but it is also possible that some or all of them vary from universe to universe. The remarkable fact is that these numbers seem to have been very finely adjusted to make possible the development of life. For example, if the electric charge of the electron had been only slightly different, stars either would have been unable to burn hydrogen and helium, or else they would not have exploded. Of course, there might be other forms of intelligent life, not dreamed of even by writers of science fiction, that did not require the light of a star like the sun or the heavier chemical elements that are made in stars and are flung back into space when the stars explode. Nevertheless, it seems clear that there are relatively few ranges of values for the numbers that would allow the development of any form of intelligent life. Most sets of values would give rise to universes that, although they might be very beautiful, would contain no one able to wonder at that beauty. One can take this either as evidence of a divine purpose in Creation and the choice of the laws of science or as support for the strong anthropic principle. “
Să citiți sănătoși!
P.S. Mi-ar fi plăcut tare mult ca prin liceu să-mi recomande cineva această carte. Era un moment mult mai bun pentru a o citi.