În literatură există un grad mare de subiectivism, ceea ce îmi place mie este posibil să nu placă altuia și invers. De regula încerc să notez la cărțile pe care le citesc aspecte care se pot regăsi la toate celelalte lecturi. De exemplu, dacă este o carte statică sau nu, sau complexitatea personajelor.
Există și cărți care nu te atrag deși nu sunt neapărat de proastă calitate. Din această categorie fac parte și „Girafa care nu voia să se spele” și „Lupul căruia îi plăceau prea mult bomboanele”. Mi-au plăcut mult ilustrațiile când le-am cumpărat (recunosc nu am citit textul), iar mesajul din titlu părea promițător.
Tâlcul ambelor cărți este unul constructiv, igiena, dar modul în care este prezentat nu mi-a plăcut (culmea, nici criticului cel mic). Acțiunea îmi pare a fi doar o succesiune de întâmplări gândite doar ca să atingă subiectul. Nu au un fir logic, totul este o înșiruire de fapte care începe și se termină prea brusc. Le lipsesc descrierile și acel vino-ncoa pe care orice lectură trebuie să le aibă. Mai mult, este posibil ca cititorii adulți să fie deranjați și de limbaj. Este folosit destul de des pârț și crocopârț. La mine recunosc ca nu este cazul, nu mi se par niște cuvinte tabu în primul rând, iar în al doilea rând chiar dacă ar fi aș profita de ocazie ca să-i explic piticului de ce să nu le întrebuințeze. Oricum va auzi tot felul de expresii care ne vor zgâria auzul când le va spune, mai bine profităm de ocazie să le explicăm de ce nu folosim unele cuvinte.
În concluzie, nu recomand aceste 2 cărți dar dacă se întâmplă să le aveți le puteți folosi inventând voi povești plecând de la imagini. Cu siguranță vor avea un succes mai mare.
Să citiți sănătoși și iubiți!
