Periodic revin la Rodica Ojog-Brașoveanu. Deși o citesc de ceva vreme încă nu am reușit să-i parcurg întreaga opera și nici nu m-am plictisit de modul ei de a scrie. Așa cum am spus și într-o postare anterioară cărțile ei au un farmec extraordinar prin pitorescul limbajului și prin psihologia personajelor. În plus, rareori întrezărești vinovatul printre rânduri.
„Stilet cu șampanie” este un roman care nu iese din tipicul autoarei: o crimă comisă în noaptea de revelion, personaje pestrițe, limbaj colorat și maiorul Minerva Tutovan. O carte de nota 10.
„-Te clatini ca o barză chioară! Du-te la nani, băiețaș.”
„-Lasă pildele și scuipă fasolea!”
„- Amu… Georgeta se foi în scaun. Amu, dacă tot ați umblat la oala cu smântână și v-ați mânjit, batâr deșertați-o! Suntem în familie.”
„-Chestia e că-s ififliu. Îmi suflă alizeul în portofel! Atinge-mă matale cu un pol jumate.”
Să citiți sănătoși și iubiți!
