Rodica Ojog-Brașoveanu este unul dintre scriitorii români trecuți pe linia moartă a lecturilor (mai sunt mulți alții) deși este un scriitor captivant și foarte sârguincios, peste 35 de romane, câteva povestiri și o piesă de teatru. Este cunoscută pentru romanele polițiste cu Melania Lupu și Minerva Tutovan, foarte puțini însă știu de romanele ei istorice.
Rodica Ojog-Brașoveanu este unul dintre autorii în lecturile cărora mă refugiez atunci când nu am foarte mult timp să citesc sau când pur și simplu am o perioadă în care vreau să iau o pauză de la lecturi mai complexe sau de la lecturi secătuitoare de energie, pentru că sunt și astel de cărți, cele care te impresionează atât de mult încât un timp după ce le-ai citit nu te gândești decât la ele sau care îți lasă sufletul răvășit și nu poți să digeri o altă carte.
Romanele sunt savuroase, ușor de parcurs, iar personajele sunt construite cu atenție pentru a fi cât mai realiste și au un farmec aparte. În general, personajele negative sunt cele care atrag mai mult cititorul prin faptul că posedă un limbaj specific mediului din care fac parte. Iată un exemplu din O toaletă à la Liz Taylor:
„-Ori a virat-o cu un tip la vreun hotel și de două zile admiră doar lustra din tavan, ori i-a expediat te miri ce prietenar câteva drajeuri în bufet și-a umplut-o de butoniere.”
Recent am finalizat „Necunoscuta din congelator” și „Răzbunarea sluților”. În prima carte este vorba de o crimă petrecută în București. Diplomatul Harald Bălăcescu, la întoarcerea în țară, găsește în congelator o parte din cadavrul unei femei. Apoi, alți locatari ai blocului în care locuiește dimplomatul încep să primească colete cu un conținut sinistru, alte părți ale corpului femeii ucise. Cine este această femeie și care este legătura între ea și cei care primesc părți din trupul ei ciopârțit? Răspunsul la această întrebare trebuie să-l afle inspectorul Dinu Mănescu. Ițele poveștii sunt foarte încâlcite și pare că niciodată adevărul nu va ieși la suprafață, dar inspectorul este un tip abil care nu trebuie subestimat. Nu trebuie subestimat nici finalul cărții, acesta este total surprinzător, nu există nici cea mai mică șansă să prevezi cine este ucigașul.
„Răzbunarea sluților” este mai subtilă și cu ceva mai mult suspans. Aici întâlnim oameni obișnuiți, unii frumoși, alții urâți, care își duc existența într-un mod destul de monoton. Viața lor este întreruptă și întoarsă cu 180 de grade în momentul în care apare promisiunea unor bani, iar ura acumulată și dorința de răzbunare își găsesc calea spre izbucnire și împlinire.
În concluzie, dacă aveți chef de cărți ușoare și captivante puteți să mergeți pe mâna Rodicăi Ojog-Brașoveanu.
Să citiți sănătoși și iubiți!
