Personal nu aș fi ales să citesc această carte. Nu am încredere în astfel de scrieri, de cele mai multe ori nu oferă idei care să corespundă modului meu de a gândi sau autorii bat câmpii cu adevăruri general valabile care nu te ghidează către vreo soluție pentru problemele tale sau nu conduc la nicio îmbogățire a situației de facto.
Despre „Cele cinci limbaje ale iubirii” mi-a vorbit în termeni foarte buni un prieten care tocmai a trecut printr-o despărțire și care încerca să înțeleagă ce s-a întâmplat de relația lor nu a funcționat. Cartea este foarte la obiect, cu răspunsuri punctuale și multe exemple. Gary Chapman împarte iubirea în două etape.
Prima: etapa de îndrăgostire (etapă temporară și obsesivă) și a doua, etapa de iubire matură, iubirea ca alegere și asumare. În cazul acesteia din urmă fiecare individ dezvoltă un anumit tip de „limbaj”. Pentru a funcționa într-un cuplu: unii au nevoie cu preponderență de timp în doi, alții de declarații, alții de daruri, unii de contact fizic (și asta nu înseamană doar relații intime) sau de servicii (gen pregătirea mesei, întreținerea curățeniei etc.).
Autorul oferă modalități de identificare a limbajului primar al partenerului, precum și soluții pentru a vorbi pe „limba” lui.
„[…] să recunoaștem experiența îndrăgostirii drept ceea ce este – un climax emoțional temporar – și să pornim în căutarea <<adevăratei iubiri>> alături de parteneră. Această iubire este una afectivă, nu doar obsesivă. Este o iubire în care rațiunea și sentimentele se contopesc. Presupune un act de voință și de disciplină, reorganizând nevoia de progres personal. Cea mai importantă nevoie afectivă a noastră nu este se ne îndrăgostim, ci să fim iubiți cu adevărat de celălalt, să ne bucurăm de o iubire ce derivă din rațiune și din alegere, iar nu din instinct. Simt nevoia să fiu iubit de cineva care alege să ma iubească și care vede în mine un om ce merită iubit. Acest tip de iubire presupune efort și disciplină. Se caracterizează prin alegerea de a dedica energie, de a face eforturi pentru a te simți demn de iubirea celuilalt, știind că, îmbogățindu-i viața prin eforturile tale, și tu vei avea o satisfacție – satisfacția de a iubi cu adevărat pe cineva. Acest tip de iubire nu se suprapune cu euforica <<îndrăgostire>>. De fapt adevărata dragoste începe de-abia după voalarea <<stării de îndrăgostire>>.”
„Cele cinci limbaje ale iubirii” este utilă celor care întâmpină probleme în cuplu, dar și cuplurilor care funcționează. Pe primii îi poate ajuta să depășească perioada de criză, iar celor din urmă le va da idei de a-și exprima și în alte moduri afecțiunea și de a-și surprinde în mod pozitiv partenerul.
„Contez. Viața are o logică. Am un scop superior. Vreau să cred în asta, dar nu pot să mă simt important până când nu-mi arată cineva că mă iubește. Atunci când partenerul face eforturi pentru mine și-mi dedică timp și energie, mă socotesc important. Fără iubire, e posibil să caut toată viața să mă simt valoros, încrezător și la loc sigur. Iubirea are un impact pozitiv asupra tuturor acestor nevoi. Când sunt iubit, îndrăznesc să-mi valorific întregul potențial. Sunt mai sigur pe valoarea mea și pot să-mi transform eforturile în ceva concret, în loc să mă preocup exclusiv de nevoile mele, care, astfel, devin obsesii. Adevărta dragoste este, întotdeauna, eliberatoare.”
Să citiți sănătoși și iubiți!
