Copiii liderilor naziști aveau o viață de familie normală, cei mai mulți dintre ei erau înconjurați de părinți iubitori și atenți, trăiau în lux și nu au cunoscut ororile războiului dictat de părinții lor. Cum au reacționat acești copii când au aflat că cei pe care îi iubesc sunt niște criminali? Ce au făcut când au realizat că numele pe care îl poartă stârnește ură în intreaga lume? Au păstrat sau nu legătura cu tații lor? Se răsfrânge asupra lor responsabilitatea faptelor părinților?
Unii au negat acuzațiile aduse taților lor și i-au admirat, Edda Göring, Wolf Hess și Gudrun Himmler, alții și-au condamnat și renegat parinții, Niklas Frank, iar alții s-au dezvoltat și au crescut pe plan profesional în ciuda numelui, Albert Speer. Martin Adolf Bormann se simțea vinovat și purta rușinea generată de faptele tatălui, dar nu își asuma responsabilitatea lor. Fiul lui Joseph Mengele este singurul care și-a confruntat părintele, îi condamnă crimele dar, totuși, niciodată nu dezvăluie autorităților locul în care se ascunde tatăl său.
Tania Crasnianski – Copiii naziștilor surprinde în linii mari viața familiilor unora dintre lideri celui de al Treilea Reich în timpul războiului și decăderea de la finalul acestuia. Urmărește apoi destinul și trăirile unora dintre copiii celor responsabili de moartea a milioane de oameni.
Să citiți sănătoși și iubiți!
