În vremurile copilăriei când alergam prin toți boscheții să prind gușteri sau măcar o coadă de șopârlă, activitate specific feminină, mai aveam ca îndeletnicire și cititul. Citeam pe unde apucam, dar cel mai mult îmi plăcea să citesc vara, înainte să se lăse seara, la marginea prădurii. Mă trimiteau bunicii să iau vacile de la păscut și atunci îmi luam cartea, dădeam drumul vacilor din pripon și în ritm de ronțăit molcom, timp de vreo două ore pînă se lăsa întunericul, mă afundam între rânduri.
Atunci am citit prima dată Rob Roy, carte care la vremea respectivă mi-a plăcut enorm și care-mi amintesc că mi-a părut rău că se termină, aproape am plâns din cauza asta. În urma unei provocări pe care nu am reușit s-o termin în timp util, am recitit de curând ceea ce am zis eu că a fost la vremea respectivă una dintre cărțile copilăriei mele.
Rob Roy este mai mult o carte despre Francis Osbaldistone decât despre Rob Roy. Francis este un tânăr care vrea să-și dedice viața versurilor și nu casei de comerț a tatălui său așa cum își dorește acesta din urmă. Din cauza refuzului său de a prelua afacerile familiei Osbaldistone, tatăl îl trimite pe tânăr la fratele său în Nord pentru a găsi printre rudele sale un moștenitor. Așa ajunge să-i cunoască pe scoțianul Rob Roy, pe verișoara sa Diana Vernon, pe unchiul și verii săi.
Diana este o tânără amazoană, inteligentă, francã și cultă, trăsături nu tocmai în conformitate cu standardele vremii. Vărul Rashleigh este un om de o inteligență neobișnuită dar de o deosebită hidoșenie trupească și morală. Restul membrilor familiei pot fi ignorați atât din punct de vedere al calităților lor cât și al importanței pe care o au în roman.
În urma unor uneltiri ale lui Rashleigh care pot duce la pierderea averii de către Francis și tatăl său, Francis ajunge sa fie implicat în lupta dintre autorități și Rob Roy MacGregor. Rob Roy este un crescător de vite care își pierde averea și care este izgonit de pe pământurile sale. Astfel, ajunge să își construiască o armată care contra cost asigură protecția crescătorilor de vite scoțieni. Cu o așa îndeletnicire nu are cum să nu fie așezat în fruntea listei proscrișilor. MacGregor este însă prea iscusit în luptă și prea inteligent pentru a cădea în capcanele poliției vremii. În final totul se termină cu bine.
Recitind cu mintea de adult această carte am regăsit-o plictisitoare, mult prea romantică și cu o acțiune destul de statică, pe alocuri previzibilă. Deci, recomand cartea dacă ai undeva la 10 ani, dacă ai trecut de 14 nu pierde timpul cu ea.
Să citiți sănătoși și iubiți!
