Este perioada vacanțelor și sunt convinsă că cititorii își cară în bagaj cel puțin o carte, indiferent de locul unde doresc să și petreacă timpul liber. ”Institutul“ lui Stephen King este o carte pe care o puteți citi în vacanță. Este o lectură ușoară și plăcută, genul de scenariu de film de la Hollywood.
Povestea începe în orașul Minneapolis cu o crimă. Părinții lui Luke Ellis sunt omorâți, iar puștiul de doisprezece ani este sedat și aruncat într-o mașină. Luke se trezește într-o cameră identică cu a lui, singura deosebire fiind faptul că nu are ferestre. A ajuns la Institut. Aici sunt aduși copii cu abilități deosebite, telechinezie sau telepatie. Luke este un băiat supradotat și care poate muta obiecte fără a le atinge.
“Numai că Luke Ellis nu era așa. Luke Ellis era un băiat model, care făcea tot ce i se cerea, indiferent dacă era vorba despre treburile de acasă sau de repetiția cu orchestra școlii. Nu putea să sufere afurisita aia de trompetă, fiecare a treia notă pe care o scotea era falsă și stridentă ca naiba, dar a rămas în orchestră, pentru că domnul Greer i-a spus că avea nevoie de cel puțin o activitate extracurriculară care să nu aibă legătură cu vreun sport. Luke Ellis era tipul de copil bun, care se străduia să fie prietenos și să socializeze cu oamenii, ca să nu se creadă despre el că ar fi fost și ciudat, nu doar prea deștept. A bifat toate interacțiunile corecte și apoi s-a întors la cărțile lui, pentru că în cărțile acelea găsea formulele magice, capabile să scoată la lumină tot ce era ascuns în acest abis care era lumea: toate marile enigme. Iar pentru Luke, doar aceste enigma contau. Cândva în viitor, poate se va apuca și el să scrie cărți.”
Institutul este un așezământ aflat în mijlocul pădurii unde se fac tot felul de experimente pe acești copii, evident, fără a lua în calcul sentimentele lor și fără a ține cont de durerea provocată. Luke intră în contact cu alți sechestrați ca el și află care este mersul lucrurilor. Pe lângă faptul că sunt folosiți pe post de cobai, din Institut nu e ieșit nimeni, niciodată. Împreună cu alți copii, Luke decide că trebuie să evadeze.
Așa cum v-am obișnuit o să dau și o notă. Acțiunea nota 8, cartea este destul de captivantă și o să vă țină în suspans, doar că, din păcate, este destul de predictibilă. Subiectul este interesant și nu cred că l-am mai întâlnit, deci nota 9. Pentru construcția personajelor și modul în care sunt ele prezentate din punct de vedere psihologic, pentru modul în care autorul reușește să descrie mintea copilului sechestrat, lipsit de ajutor și de părinți, fără perspectiva unui viitor, altul decât sumbru, nota 9. Rezultă o medie de 8,66.
Să citiți sănătoși!
