Mie Hemingway mi-a plăcut foarte mult. Cel mai mult mi-a plăcut „Bătrânul și marea”. „Sărbătoarea continuă” este o carte postumă, nu așa spectaculoasă și captivantă precum celelalte opere mai cunoscute ale aceluiași autor, dar este interesantă dacă vrei să afli cum trăiau unii scriitori expați în Parisul anilor ’20.
Hemingway rememorează în detaliu modul în care își duce traiul zilnic, economiile pe care trebuie să le facă pentru a supraviețui, cum reușește să scrie, relația cu prima sa soție, Hadley, precum și interacțiunea cu alte figuri marcante ale ale vremii: Ezra Pound, Scott Fitzgerald, James Joyce, Ford Madox și alții.
„Sărbătoarea continuă” pe mine mă duce mai degrabă cu gândul la vacanță decât la o carte despre lupta pentru existență. În primul rând titlul îți sugerează asta, apoi faptul că Hemingway pare că își petrece timpul mai mult prin cafenele și restaurante. De acord, acolo era un mediu propice din punctul lui de vedere pentru a scrie dar detaliile despre mâncăruri, băuturi, chelneri și abundența de exemple de localuri din Paris unde puteai mânca și bea bine îmi lasă impresia unei vacanțe. Sunt prezentate și alte aspecte care au legătură cu partea practică a vieții: ce reviste îi publică povestirile, câți bani primește pentru ele, ce sacrificii financiare trebuie să facă pentru a-și duce traiul împreună cu soția sa și copilul lor, dar acestea îmi par mai degrabă amintite decât analizate în profunzime.
Mai multe vă las pe voi să descoperiți dacă vă hotărâți să citiți „Sărbătoarea continuă”. Mai jos veți regăsi și nota mea, poate vă va ajuta să vă decideți dacă o treceți sau nu pe lista lecturilor viitoare.
Cartea este destul de statică, abundă în descrieri și detalii care o pot face plictisitoare pentru mulți cititori, nota 7 pentru acțiune. Subiectul poate fi și el considerat plictisitor, nu mulți cititori sunt interesați de modul în care și-au petrecut scriitorii viața, nota 7. Modul de descriere al „personajelor” (pun între ghilimele pentru că personajele sunt persoane reale pe care autorul le descrie din punctul lui de vedere), mie mi-a plăcut pentru că sunt date multe detalii și observații proprii, uneori picante, nota 9. Rezultă o medie de 7,66. Pare puțin pentru un autor clasic, dar așa cum am spus, „Sărbătoarea continuă” este destul de plictisitoare, iar subiectul ei din punctul meu de vedere nu este prea atrăgător.
„Când doi oameni se iubesc, sînt fericiți și plini de voioșie și unul dintre ei sau chiar amîndoi creează lucruri cu adevărat bune, oamenii sînt atrași de ei ca păsările migratoare de un far puternic. Dacă cei doi oameni sînt la fel de puternici ca un far, nu apar daune importante decît în privința păsărilor. Însă cei care-i atrag pe oameni prin fericirea lor și prin performanță sînt de obicei lipsiți de experiență. Nu știu cum să se apere și nici cum să se dea din calea lor. Nu toți au învățat despre bunii, frumoșii, fermecătorii, imediat îndrăgiții, generoșii, înțelegătorii bogați care nu au defecte și fac din fiecare zi o sărăbătoare și care, după ce au trecut lundu-și hrana de care aveau nevoie, lasă totul în urma lor mai mort decît irele de iarbă strivite de copitele cailor lui Attila.”
Să citiți sănătoși!
